A seggia e lu patruni

Dissi o patruni a seggia ‘na jurnata

un ti pirmittu i farimi sti scherzi

mi teni ‘ndi ‘na gnuni abbannunata

ora chi sugnu vecchia mi disprezzi

Tutta la vita t’àiu suppurtatu

intra la casa iu facia la sfera

supra di mia tu beddu assittatu

comu un miscottu supra la ‘nguantera

Ora m’arriducisti scattiddrata

mi ‘ntratteni fora di lu iocu

o fucularu fui racumannata

mi sistimasti pronta pi lu focu

Ridutta senza funnu né cavighi

m’arrusicasti pi finu li caddi

m’arrunzi cu li peri e ‘nti catigghi

si dignu di pigghialli ni li spaddi

Nascivi ed ‘àiu sirvutu chistu munnu

e penzu chi ‘nn’aiu fattu puru assai

tu chi criscisti sulu macabbunnu

chiangi p’aviri cumminatu vai

Sugnu cuntenta d’aviri sirvutu

tegnu a cuscenza appostu, tu lu sai,

tu patruni vai circannu aiutu

picchi? p’à vita unn’ai sirvutu mai

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Contrassegnato , , , , | Lascia un commento

Fumu e fumazzati

Fumu l’a’  pipa : pi diminticari

l‘ù  fumu,  maestru di l’ù jocu

fumannu, mi scordu di pinzari

e mi cosciu, ‘i carni senza focu.

Si nni sta fudda, trovu l’ù traviu

addumu,e ‘ ncasciu lu cuvecchiu

si sta ricca fumazzata, mi stravia

mi scordu puru si diventu vecchiu.

‘U fumu, unn’i’ purseri fantasia

ti cunfunni l’à testa, nun capisci

nno ciriveddu arrunchia fitinzia

avissi à pinzari, è  t’addummisci.

Tra  ‘i tanti   fumazzati di la pipa

‘u  munnu  ti furri’a’ l’u’ riversu

‘u cori, è ù ciriveddu, si smudica

e l’ù boia assassinu: fà successu.

A fumazzata  dorvica l’u’ passatu

e  tutt’i  ddi mali fatti du guvernu

ti scordi, ‘i genti c’ann’ammazzatu

e  ti  trovi ch’i peri ni l’u’  ‘nfernu.

L’u’ dicu a tutti  vui:  cari amici

stu  fumu, chi fà vidiri maistusu

ti lassa, campu libbiru e’ nnimici

hai  novant’anni, e ti criri vavusu.

S’ù gnòrnu l’ù tabbaccu nni finisci

e  ghisannu l’occhi, viri celu nettu

penzannu  dda  gintazza ti pirisci

tu  trovi ’a casa, priva di l’ù tettu.

S’à fumazzata dorvica lu piaciri

hai scavatu  l’à vita nni sta terra

c’ù fumu nun ‘nzervi: ù poi capiri

a’  l’ù nnimicu tò, facci l’à  guerra.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Contrassegnato , , , , | Lascia un commento

A cintura di sicurezza

L‘u’  vinti sei d’apiri

a vita e’ chiu’ sicura

assurtigghi l’i’ rispiri

e affibbi, l’a’ cintura.

Ora c’a’ strata scotta

‘u  guvernu fici ‘a liggi

puru si pigghi’a’ botta

‘a  cintura : ti  prutiggi.

Cu cart’e’ pinna mmanu

cuntinua  l’u’ mrogghiu

cca  lu’ populu  italianu

zimenn‘u’ portafogghiu.

Si  affibbi  l’a’  cintura

e poi curri sempri forti

tu : dimezzi l’a’ paura

e t’abbrazzi, c’a’ morti.

Nui  tutti, tra l’i’ cordi

a fabbrica, e’ cuncissu

‘u populu spenni sordi

e ‘mmori, sempr’u’ stissu.

Nui semu assai malati

d’una  brutta  malatia

e  muremu strati strati

nui: pursiruti d’a’ fuddia.

Mi l’u dici, ’a spirenza

c’a’ liggi  chi’u’ sintita

si guidi : cu  cuscenza

poi  sparagnar’a’ vita.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Contrassegnato , , , , | Lascia un commento

Poeta Innamorato

Si la  menti e’ capaci scavari

tu poi fari una granni puisia

cu nna ciura addubbi l’altari

fa c’a rima s’abbrazza cu tia.

S’u’ tramuntu parra  o’ pueta

 ‘u  pueta :  ci trova l’u’ spuntu

grazz’a’ l’estru  diventa prufeta

cu nna  rima, po far’u’ raccuntu.

Si ddu’ ciuri, parra u’ prufumu

e’  l’uduri :  t’arriala   caluri

‘u pueta, fa’ usu e cunzumu

cu  nna  rima, ti canta l’amuri.

Si  caminannu  l’u’  celu  taliu

e  mmi sentu assai nnamuratu

mentri  scrivu  l’a’  vita arricriu

u’ cuntemplu, e mi crisciu lu ciatu.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Contrassegnato , , , , | Lascia un commento

L’ù ‘mpiatu assenteista

L’autru jornu assistivi n’a sciarra

tra l’u’ dutturi e’ un fintu malatu

si senti patraternu sbuffa e spara

e’  pritinniva : di  essiri  ascurtatu.

Ci dici a’ l’u’ dutturi, a’ forti vuci

iu  vogghiu  fattu : l’u’ certificatu

c’aiu  chiffari, ancora  ti cunnusci

porta  rispett’o’’mpoviru ‘mpiatu.

‘U cirtificatu pi tia, e’ cunzulazioni

tu penzi di sbinnuliari l’a’ bannera

v’o’ fattu l’u’ favuri : ‘ncunclusioni

tu  ti l’a’ spassi, ed iu vaiu ‘ngalera.

Fintu malatu : sbagliasti  l’ ‘ntirizzu

cunzirira  ch’e’ ciungu lu me vrazzu

Iu: nun vogghiu chiova nno capizzu

iu scriviri  pi  ttia , chi  sugnu  pazzu.

 

Dutturi tu l’i’ malati un li’ cunforti

viu  chi ten’i’ ciriveddi assai riversi

ti  poi ‘mparintari cu li’ beccamorti

si  un’omu senza  cori : scoli  persi.

Iu ri’ dutturi mi sentu scungirtatu

tutti l’i ‘mpiati siminati a spaghiu

un  c’e’ miricina, p’un fintu malatu

l’unica  miricina, e’ l’u’  travagghiu.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Contrassegnato , , , , | Lascia un commento

Caminu Penzu e Scrivu

Scrivu  a  perditempo

mi  trovu  l’u’  chiffari

alluntan’u’ malu tempu

tra  dormiri  e  mangiari.

A  nuddu  fazzu  tortu

s’a’  vita  m’a’  sazziu

scrivennu  mi cunfortu

l’u’   senzu  :  l’àrricriu.

Iu  speru  di  campari

e  godimi  stu  munnu

i’  miraculi,  i’  dinari

i  lassu  dunni  sunnu.

Vurrissi  c’u’  pinzeri

sapissi   diri….. tantu

l’occhi du granni speri

senza  marcari  chiantu.

Vullissi  c’u’  guvernu

chi   fussi   miràculatu

ci alluntanas’ù nfernu

da fratellanza cunzulatu.

Scrivu e soffr’à smania

cu  ‘nzugn’u’  scinziatu

nno  munnu, tanta aria

è ’ l’omu,  è senza ciatu.

Scrivennu dugnu pocu

pi  sta  gnùranza  vera

ma cantu e dugnu sfogu

a   sta  vecchia  cafittera.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Contrassegnato , , , , | Lascia un commento

Pugressu mancatu

A soffriri  l’a’  fami  sunnu  tanti

e stenninu li manu senza affrunti

nun ‘mbastanu l’i prieri di li santi

a  panza,  nu ‘zi’  inchi di raccunti.

Ni ‘ncontri cintinara pi li strati

basta chi  l’i  tali,  l’a’ testa scotta

ch’i figghi mrazza parinu nzinzati

di fami  è  chiantu  fannu, li ricoti.

E  all’ura : l’u’ pugressu dinni stà

s’u campari, divintau nna pazzia

’a maggioranza abbrazz’à puvirtà

e  nni  sta fudda, trova l’a strania.

S’a terra scota comu nna furnaci

e ù vili ammazza è paa pi cuntanti

s’ù  cori  màrturiatu assuppa e taci

comu  po’  fari  tu : agghiri   avanti.

Dunn’è ‘a  liggi : chi fa stu guvernu

s’i’ nostri cori vennu, assurtigghiati

s’u  populu e’ ridduttu ni ‘lu ‘nvernu

quali   putiri  :  hannu   ‘i magistrati.

Si  l’omu,  t’ arridduciu  l’i’  rispiri

Iu  ripetu: ‘u pugressu dunni sta’

s’a’  mafia tennu mmànu l’u putiri

e  ù  populu soffr’a’ fami e  libirtà.

Si l’à  vita, addivintau dispirazioni

e  ù  populu  ti  campa scungirtatu

su  munnu un trova mai cunzulazioni

chistu pi nui: e’ un pugressu mancatu.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Lascia un commento

Poviri Figghi

Urmai ù munnu camin’ò rivrsu

nui finemu di taliari facci scarni

parti  da sucita’ fannu successu

ogni ghiornu mangi pisci e carni.

Di omini currutti : ci nne tanti

criu cu ‘nzi’ po fari mancu cunti

a  giuvintù, un criri ‘nni li santi

èssiri mantinuta un trova affrunti.

Poviru patri, ammatula ti scanni

mentri zappi, tò  figghiuzzu joca

vizziatu com’è, ti spenni e spanni

cottu  è avvilinatu : di l’a’  droga.

Chista  è l’a’  sucitati  chi  vuliti

s’arrunchia  fumeri strati, strati

chi  ‘ssemu manuvrati l’ù  sapiti

grapiti l’aricchi, populu ascurtati.

Urmai chi si mrùgghiau la matassa

a  mafia, è  la ‘ntranchita cumanna

nui  com’i pisciteddi : nni la nassa

nni tocca di scuttari l’a’ cunnanna.

Ebbica amara : e pani avvilinatu

chianci cu avi, e cunn’havi nenti

i  vili  n’assurtigghianu l’ù ciatu

e la  mala,  fa straggi di nuccenti.

Urmai l’ammazzari unn’e’ piccatu

Poviri  figghi, chiancinu l’i’  matri

morti e siguestri, granni rusurtatu

grazzi  a sta sucita’ : fatta  di latri.

E’ nostri figgghi picca è cuncessu

sta  sucitati, urmai l’à  poi capiri

poviri  figghi, affruntanu l’abissu

‘mpinnuliati, e senza un’avviniri.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Lascia un commento

U silenziu di la notti

U silenziu di la notti,

fa durmiri duci duci,

senza scrusciu, senza botti,

comu un CRISTU senza cruci.

Affussatu nni lu lettu,

‘na cuperta tutta lana,

un silenziu pirfettu,

u cunigghiu nni la tana.

Fai li sonni tutti rosi,

cu rispiri di vurcani;

u travagghiu e l’autri cosi,

si ripigghianu dumani.

A lu ciancu ‘è la mogghi,

runfuliannu si stinnicchia,

a cummogghia si la cogghi,

t’accarizza e s’amminzigghia.

Duci duci ti riposi,

di lu sonnu ti cuntenti,

d’oru ‘mmaggini li cosi,

comu ‘n éssiri ‘nnuccenti.

U silenziu àvi du facci

e ‘nno scuu di la notti

leva a l’omini la gioia

a spiranza e li cunorti.

Certi voti lu silenziu

grapi e chiuj tutti li porti

e ‘ntà l’occhi lacrimusi

ti fa vidiri la morti.

Cu li manu tu ti tocchi

e ti cridi già finutu,

mentri attisi chiuj l’occhi

e sì mortu nno tabbutu.

Ti fa vidiri li spiri

l’armalazzi assai putenti,

e di supra surci virdi,

lupi, vpari e sirpenti.

U silenziu è ‘mprissiunanti

fa canciari di culuri,

ti fa cririri li santi,

ti fa soffriri u duluri.

U silenziu è spavintutu

vidi niuru lu biancu;

proi l’unni dù marusu,

ti fa moriri di scantu.

Si la notti un pigghi sonnu

u silenziu ti cunnuci

‘nni la fossa cu to nonnu

e di supra un pezzu i cruci.

U silenziu è trarimentu,

‘nzoccu àvi un ti lu duna;

pi lu ciatu quantu stentu,

‘nni li vrazza d’à spurtuna

Vi lu dissi e lu ripetu,

lassa all’omu tristi e letu.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Lascia un commento

Bivituri di vinu

Ora chi semu tutti riuniti

attorn’ a sta tavula ‘ncugnati

stasira vogghiu chi v’addivittiti

vogghiu chi vi sintiti cunzulati.

Cri’u’ vinu un granni cunfissuri

nni sciogghi la lingua pi pallari

fa di l’omu un patri cunfissuri

 senza frevi, ti fa’ puru  sparlari

Stasira iu mi vogghiu allianari

vogghiu anniari l’i mali pinzeri

focu è lingue chi sanno sparlari

cumpresu chiddi di nostri mugghieri.

Amici vivemu, e vivemu di cori

sazzi di vinu, putemu cutuliari

ma ora chi divintai tunnu di peri

vi pregu amici mei: senz’ammuttari.

Sugnu bivutu, reggiu giustu giustu

Trema ‘u bicchieri nni li manu

Sulu no quartalru trovu gustu

E la casa, peggiu d’un pantanu.

L’u senziu mi dici di fare baccanu

persi l’a testa e puru lu cuntattu

dicu occh’è parola in italianu

ma mi scurdavi u’ munnu com’è fattu.

Pubblicato in Poesie dialettali siciliane | Contrassegnato , , , , | Lascia un commento