Si penzu a picciuttanza
mi smovinu li peni;
a pani di balanza
e vuci comu i jeni.
Me’ patri sutta u ferru,
me’ matri o’ stricaturi,
i figghi mezzu u steru
e privi d’un muccaturi.
Lu ‘mernu era ‘mernu,
l’istati era istati,
ci penzu e mi custernu:
criscivamu dannati.
Chiù nicu assai di mia
puru me’ frati Pinu
all’anti ddà cu mia
a torcisi lu schinu.
U pani era particula,
‘nnà panza tanta dica,
facivamu a firmicula,
circavamu a muddica.
A guerra quantu straziu,
li guai cu la pala,
Cristu ti ringraziu,
pi morti di MARSALA.