Sta matina agghiurnavi cu pizeri
di scriviri pi mia, sul pi mia
parlari anticchia di lu me mestri
puru si provu qalchi furnicia.
Fazzu u bidellu; dintra a scola vivu,
passu li jorna assemi i picciriddi,
campu di gioia nun mi sentu privu,
vivu la vita mezzi a ‘sti ciuriddi.
Casa e famigghia, sunnu lu me ‘mperu
li crisciu cu l’occhi di l’amuri;
dunn’è chi vaju ‘un sugnu furisteri
picchì pà strata iu siminu ciuri.
A tempu persu scrivu puisia,
‘un tegnu u ciriveddu accutturatu,
puru si veni scarsa di mastria
fazzu la rima, e mi crisciu lu ciatu.
Supra la terra tegnu tanti amici
scrivennu mi mantegnu sudisfattu
di ‘sti paroli fazzu ‘na curnici
ca pi mia sunnu u me’ ritrattu.
‘Nfina chi campu iu li jorna cuntu
e cuntentu m’abbrazzu lu distinu,
i pinzeri li cusu a puntu, a puntu,
e di la vita mia fazzu fistinu.