Si criri ‘a ricchezza : nni li sordi
nun teni un ciriveddu favulusu
si ’u’ restu di l’i’ cosi ti li scordi
nun ti criri, un’omu maistusu.
L’erruri chiù grossu chi tu fai
vuliri pi l’à vita, tuttu e tutti
si tutti l’uri, ad’aspittari stai
ai priputenti, e l’omini currutti.
Cerca la vita, ama l’u tragghiu
un t’assuciari mai, a la stranizza
nun pinzari di siminari a’ spaghiu
cerca l’amuri ,abbrazza là saggizza
I’ sordi ci fannu perdiri l’a testa
currennucci appressu fai l’u dannatu
strata facennu, provi l’à timpesta
è ti ridduci, c’ù senzu marturiatu.
Canta stu versu, chi am’è cunzigghia
si penz’i’sordi, l’ù sangu, tù tramuti
abbrazza l’umilta’, e’ l’à famigghia
picchi, la vera ricchezza, è là saluti.