Versi arraccamati

Nuddu  po’ capiri quantu amu

d’arraccamari tutti l’i pinzeri

e diri ch’i’ versi un l’i sciamu

e’ u scriviri : mi tratteni mperi.

Mi basta  chi trovu n’argumentu

i’ paroli , tombulu  e’ chicchirinu

arraccamannu surispu l’a’  menti

c’u’ bbiru! Cusu i ciuri du jardinu.

Cintinara di pinzeri cusu e scusu

nu ‘nti  servi  dirimmi  comu  fai

iu  scrivu  e’  detestu  i vanitusi

‘a puisia : nun mi stanca mai.

No  n’attimu arraccamu terra e mari

l’i’ chiaruri,  ciumura  e’  muntagni

e pi putiri  l’u’  pinzeri  surispari

fazz’u’  ricamu o’  ricciu di castagni.

E’ difficili  capiri  l’u’ pueta

u’  raccamu l’u pigghia ‘mparola

si  rima : finarmenti  si cueta

fa’ comu l’aceddu posa e vola.

Biatu cu ti purseri sta surgiva

‘ntrizza paroli di l’a,  a’la zeta

Sutt’o’   cuvecchiu teni na stiva

e scrivi versi e rimi di pueta.

Questa voce è stata pubblicata in Poesie dialettali siciliane e contrassegnata con , , , , . Contrassegna il permalink.

Lascia un commento