L’acqua

L’acqua surgiu ‘nno munnu pi distinu;

ci fa di specchiu a lu suli biunnu,

fa di la terra un granni jardinu,

senza l’acqua nun cuntassi u munnu;

Mai si stanca ni lu so caminu

dintra la terra si ni trasi ‘nfunnu,

senza di l’acqua l’omu passa i guai

n’àpplausu pu beni chi ni fai.

Di l’acqua ni facemu milli usi,

n’arriala a vita, tantu ginirusa

‘nni li travagghi trasi, cui, scusi,

‘nni sapi fari a vita armuniusa;

Puru si cunti quattru coccia sfusi,

si ‘un àai l’acqua la vita è cunfusa,

l’omu si dissita sciacqua e dici,

grazzi a natura chi l’acqua ni fici.

Nni sapi arrialari a tutti a vita,

l’omu mezzu all’acqua si cunchia,

l’acqua ‘nnò munnu a campari ni’nvita,

dunni c’è acqua l’omu s’àrricria;

Un c’è bisognu d’éssiri cunita,

cu fici l’acqua avia tanta mastria;

u specchiu di lu munnu, la biddizza,

dunni c’è acqua tu trovi ricchizza.

All’omu sapi daricci la vita,

all’Università ci duna lu ciatu,

tutta a natura trova a campavita,

senza acqua u munnu è dannatu;

Nui l’aduramu pi quant’è squisita,

a megghiu cosa chi fici u CRIATU,

‘mmenzu di l’acqua ni criscemu u senzu,

‘nni duna a vita senza ricumpenzu.

Questa voce è stata pubblicata in Poesie dialettali siciliane e contrassegnata con , , , , . Contrassegna il permalink.

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo di WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione /  Modifica )

Connessione a %s...