A crisi

ITALIA mia comu t’arriducisti?

i peri ni la fossa li purtasti,

a lu SIGNURI la cruci tugghisti

all’Italianu tu ci l’aduttasti.

Un c’è pirsuna cù ‘nzenti la crisi,

c’è lamintura su tutti li cosi,

avemu di paari tanti spisi

e criu chi nuddu semu pirsuasi.

A ‘stu cuvernu nun tinemu firi

u pani ‘un lu putemu chiù accattari,

u populu e riduttu a li martiri

comu l’agneddi pronti pi scannari.

I cuvirnanti a la tilivisioni

i soliti discursi sannu fari,

pallannu ni li chiazzi e li sizzioni

la virita la sannu camuffari.

I cuvirnanti pi r’éssiri onesti

fannu paari e scarsi tutti costi,

cu ddì facciuzzu di poviri cristi

fannu i dibbutati, e anchi l’artisti.

E ‘nfina chi cumanna Brasi e Vitu

on filu di ruccheddu u nostru ciatu,

senza pietà ni ‘nfilanu o spitu

pi sudisfari i vogghi e lu palatu.

L’Italianu omu intelligenti,

criri ancora all’umineddi santi

voa a mezzu e fa l’indiffirenti

dannu firucia o primu lestufanti.

Si semu uniti e risurvemu a crisi

all’autri stati ‘un dumannamu scusi,

finemu di paari tanti spisi

e pi la vita mai semu cunfusi.

Questa voce è stata pubblicata in Poesie dialettali siciliane e contrassegnata con , , , , . Contrassegna il permalink.

Rispondi

Inserisci i tuoi dati qui sotto o clicca su un'icona per effettuare l'accesso:

Logo di WordPress.com

Stai commentando usando il tuo account WordPress.com. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto Twitter

Stai commentando usando il tuo account Twitter. Chiudi sessione /  Modifica )

Foto di Facebook

Stai commentando usando il tuo account Facebook. Chiudi sessione /  Modifica )

Connessione a %s...