ITALIA mia comu t’arriducisti?
i peri ni la fossa li purtasti,
a lu SIGNURI la cruci tugghisti
all’Italianu tu ci l’aduttasti.
Un c’è pirsuna cù ‘nzenti la crisi,
c’è lamintura su tutti li cosi,
avemu di paari tanti spisi
e criu chi nuddu semu pirsuasi.
A ‘stu cuvernu nun tinemu firi
u pani ‘un lu putemu chiù accattari,
u populu e riduttu a li martiri
comu l’agneddi pronti pi scannari.
I cuvirnanti a la tilivisioni
i soliti discursi sannu fari,
pallannu ni li chiazzi e li sizzioni
la virita la sannu camuffari.
I cuvirnanti pi r’éssiri onesti
fannu paari e scarsi tutti costi,
cu ddì facciuzzu di poviri cristi
fannu i dibbutati, e anchi l’artisti.
E ‘nfina chi cumanna Brasi e Vitu
on filu di ruccheddu u nostru ciatu,
senza pietà ni ‘nfilanu o spitu
pi sudisfari i vogghi e lu palatu.
L’Italianu omu intelligenti,
criri ancora all’umineddi santi
voa a mezzu e fa l’indiffirenti
dannu firucia o primu lestufanti.
Si semu uniti e risurvemu a crisi
all’autri stati ‘un dumannamu scusi,
finemu di paari tanti spisi
e pi la vita mai semu cunfusi.