Lu’ vintitri settembri Dumil’e’ tririci
mi ‘nvitar’a’ visitari un veru museu
u simposiu di pueti,unn’e bror’i ciciri
mi turcivi : pur’a’ schina pi l’u’ preu.
Si mi cririti, quannu vitti l’u’ carrettu
l’u varduneddu,’a varda,l’u’ sidduni
l’aratu,l’u’juvu, mi strinciu l’u’ pettu
ricurdann’o’ gnuri gnaziu,l’u’ patruni.
Attrezzi ‘nno museu nni trovi tanti
tinilli a’mmenti, nun ci l’a’ spunti
una vota, eranu arnesi ‘ntirissanti
e ora : su’ sulu dignu, di raccunti.
Sta jurnata : riturnavi picciriddu
pinzann ‘a vita, e’ scarsizzi cusuta
chi di pani mi bastava nu candiddu
mi ricordu d’essiri, a carni vinnuta.
E’ veru chi l’attrezzi, sunnu tanti
ma iu, l’i misi tutti : nna sacchetta
e ringrazziannu, l’amuri di li santi
la trovu senza griddi, l’a’ scupetta.
Biatu dd’omu chi purseri un cori
‘u travagghiu, un l’u fa stancari
rest’attrappat’o’ jornu cu’mmori
pi tutta l’a’ vita scrivi, pi cantari.
Da minusculu pueta penzu e scrivu
e ricitannu l’avvinimenti di l’a vita
ringrazi’u’ celu, e’ l’aria chi rispiru
st’amuri granni, guarisci l’a’ firita.
L’i’ musicisti, si meritanu l’allori
i noti sannu di parrar’o’ munnu
ci sannu arrialari : o’ nostru cori
si meritanu n’applausu prufunnu.
L’avvocatessa Rossella MIRABILE
a facci sua, granni amuri cuncilia
a gola nutri vuci, impareggiabile
ROSSELLA : dolce fior, della sicilia.
Amici, grazz‘a’ musa semu crisciuti
bast’u’ pinzeri, un cunta la mastria
vui : ‘nni sti versi, ci ristati cusuti
e iu m’inchinu, a vostra signuria.
No Tempiu di pueti c’e’ straviu
iu di sti jorna, nni vurrissi tanti
e ssi voi sapiri ‘nzoccu penzu iu
SALVATORE MIRABILE :sei granti.